Comuna Giroc


Comuna Giroc este alcătuită din satele Giroc și Chișoda, având satul Giroc ca reședință de comună. În același timp, face parte, din localitățile periurbane ale municipiului Timișoara, de care o despart doar 3 km pe soșea asfaltată. În ultimii 10 ani, prin construirea și dezvoltarea cartierului din zona Planiște și Ogrindova (Cartierul Florilor) s-a realizat în mod practic legătura dintre Giroc și Timișoara.

Teritoriul administrativ al comunei se învecinează la N cu Municipiul Timișoara, la E cu comuna Moșnița Noua- satul Urseni, la S cu râul Timiș, la S-V cu comuna Șag, iar la V cu satul Utvin al comunei Sânmihaiul Român.

Condițiile naturale din această zonă, la jumatatea distanței dintre Bega și Timiș, precum și existența în imediata apropiere a unui mare centru economic, au favorizat așezarea pe aceste locuri a unei numeroase populații.

Ca o trasătură generală, se poate constata creșterea numărului de locuitori pâna în preajma Primului Razboi Mondial, când, pe lânga un spor natural ridicat, se constată și un spor datorat migrației. Astfel, în perioada 1865-1870 câteva familii germane din Grabati, Lenauheim și Variaș cumpără pământ în Giroc și se mută în vatra satului.

Între anii 1910-1912, alte familii de germani, de data aceasta venite din Nitchidorf, din aceleași motive economice, se mută în hotarul localității Giroc, pe locul numit „Nemți”, la ceva mai mult de 1 km distanță spre S-E de vatra satului și întemeiază un cătun ce cuprindea 12-15 case. Cătunul se menține până în preajma anului 1921, după care locuitorii se mută în sat, unde își construiesc case. Cele mai vechi date privind numărul de case datează din anul 1717 când sunt menționate 70 de case, pentru ca într-un interval de 60 de ani, în 1776, numărul de case să ajungă la 199, ceea ce desigur atrage și creșterea proporțională a populației, apreciată la 1000 de locuitori.

Față de anul 1717, când în Giroc erau 70 de case, în anul 1869 sunt menționate 421 de case, creșterea fiind de 501,4%, în care trăiau 416 familii.

În anii următori, populația cunoaște o creștere, datorată atât sporului natural, cât și sporului migratoriu, încât ajunge în anul 1910 la 2361 locuitori, majoritatea români de religie ortodoxă.

După 1910, pâna în anul 1914, se menține aceeași evoluție, dar cei patru ani de razboi, cu o natalitate mult redusă, cu grele pierderi pe front (82 de morți), își lasă amprenta asupra evoluției demografice, încât în anul 1920 numărul populației scade la 2119 locuitori. În 1930, populatia era de 1995 locuitori.

Pâna la mijlocul deceniului al IV-lea se menține aceeași tendință de reducere ușoară a populației, sporul natural scade, nu mai există un spor migratoriu, iar mortalitatea se menține încă foarte ridicată, motiv pentru care, în anul 1936, la Giroc sunt înregistrați doar 2002 locuitori. Populația localității începe din nou să crească până în preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial, astfel că în anul 1939 se înregistrează 2073 locuitori. Urmările războiului, natalitatea redusă, pierderile umane pe cele două fronturi, mortalitatea ridicată, determină din nou o reducere a populației, astfel că, în anul 1945, se înregistrează 2050 locuitori.

Din 1945 pâna în 1954 are loc o ușoară creștere a populației, care ajunge la 2146 locuitori, un spor de 94 locuitori în 10 ani, media sporului anual de 9,4 locuitori pe an reprezentând chiar sporul natural. În această perioadă este foarte redus nivelul sporului migratoriu, satul nu era colectivizat înca, pământul nu se vindea, mijloc de transport spre Timișoara nu era decât pe calea ferată, destul de incomod pentru naveta, iar dezvoltarea industrială a Timișoarei nu atrăgea încă forța de munca din zone mai îndepărtate.

Din anul 1954, populația începe să crească, accentuându-se acest fenomen după 1960, când sporul de populație este rezultatul unui ridicat spor migratoriu (sporul natural se menține scăzut, în limitele obișnuite).

Acum se constată o strămutare în Giroc a unor familii venite din județul Caraș-Severin, iar mai târziu din alte judete, în special din Ardeal.

Dezvoltarea industriei timișorene, necesarul forței de muncă și imposibilitatea stabilirii în Timișoara, acesta fiind un oraș închis, determina multe familii să se stabilească în Giroc, unde cumpără case sau locuiesc în chirie și de unde navetează în condiții bune în Timișoara, mai ales după ce, în anul 1963, se înfiintează traseul de autobuz pe ruta Timișoara - Giroc.

La recensământul din 1966, populația se ridica la 2500 locuitori, sporul total față de anul 1954 datorându-se sporului migratoriu, sporul natural pâna în 1966 fiind negativ, iar în urma măsurilor luate pe plan național pentru creșterea natalității, acesta devine pozitiv, începând cu anul 1967.

În anul 1970, populația localității ajunge la 2767 locuitori, un spor de 267 persoane în 4 ani, adică un spor anual de 66 persoane.

Apropierea de marele centru industrial Timișoara și faptul că localitatea Giroc era comună periurbană, având funcție de cazare, a făcut ca numărul activilor atrași spre activitățile neagricole să fie tot mai mare, tendința ce s-a manifestat și în anii următori. În anul 1970 densitatea medie era de 12,7 loc/ha, calculată la suprafăța vetrei satului de 217,5 ha.Începând din luna ianuarie 1977, un număr de 145 gospodării, Giroc (în cartierul Fratelia B, alipit Timișoarei), trec, din punct de vedere administrativ, în componența municipiului, astfel că recensamântul din ianuarie 1977 cuprinde doar date referitoare la localitatea Giroc în înfațișarea prezenta.          La recensământul din ianuarie 1977 au fost înregistrati 2598 locuitori, din care 1265 bărbați și 1333 femei.

După recensământul din 7-14 ianuarie 1992, populația comunei era de 3951 locuitori, din care doar populația localității Giroc era de 2122 locuitori.        

La 1 ianuarie 1994, populația localității era de 1936 locuitori (din 3606 ai comunei), 53,7%, din care 870 erau bărbați și 1066 femei.         După ultimul recensământ al populației și locuințelor desfășurat în anul 2002, localitatea Giroc numără 2293 locuitori (53,45 % din totalul comunei).

La același recensământ, în Giroc, au fost înregistrate 733 de gospodării. Cu un număr de 2354 camere în suprafața de 37 965 mp. În ultimul timp, o dată cu dezvoltarea economiei locale, extinderea centrului comercial „Totalco”, a dezvoltării infrastructurii (drumuri asfaltate, rețea de gaz, apă și canalizare), mai ales după anul 2000, are loc o dezvoltare fără precedent a domeniului imobiliar. Acum se construiesc peste 1000 de case noi, atât în vechea vatră a satului, cât și în perimetrul extins, astfel că în iulie 2010 numărul gospodăriilor ajunge la 1485, iar al populației la 4360 locuitori. Chiar dacă unii dintre aceștia nu au domiciliul oficial pe Giroc, ei locuiesc practic în localitate.